Sextet Concept

Denisa Curte, Árpád Fábián, Andrei Florian, Marius Dan Ghenescu, Matei László și Gavril Zmicală

Curator: Victoria Țăroi

Expoziția se situează între realitate și imaginar, între sacru și profan, între poezie și prozaic, între taine cu iz ezoteric și terestrul banal. Totuși, în acest echilibru instabil în care cu toții trăim, pendulând între ficțiune și viața crudă și adevărată, cei șase artiști clujeni, fiecare cu vocea sa proprie, surprind, în modul cel mai plăcut posibil, prin intervenția escapistă într-o lume virtuală creată la cel mai înalt nivel de profesionalism artistic, pe care ei o oferă.

Pătrunzând în atmosfera expoziției, se creează un acces la o versiune născocită a unui alt univers fascinant, spiritualizat, care, deși inexistent, devine vizibil și palpabil, deci concret.

„Am construit această lume pe parcursul mai multor ani și, involuntar, fiecare formă nouă părea să o completeze pe cea de dinainte și să o prevestească pe cea care urma să-i succeadă. Aici, toate lucrurile se petrec în liniște, într-un timp sideral, cu încetinitorul, prin alunecare sau zbor, în absența noțiunii de conflict, într-o atmosferă solară, aseptică, a unui sanatoriu, uneori gigantic, alteori minuscul, în funcție de obiectul cu care este pus în relație”, spune Denisa Curte despre fructul imaginarului propriu, înmuiat în esteticul cel mai pur. Sculptura sa concretizează forme noi, reinventate, înmagazinând energii proprii și definindu-se prin sinuozitate volumetrică în spațiu, invitând parcă la o benefică și vindecătoare atingere tactilă.

În opoziție, Árpád Fábián ne prezintă armătura concretă a formei, un studiu al corpului uman prezentat ca un creuzet al sexualității. Reprezentată în diverse poziții obscene, figura umană, prezentată în intimitatea sa, se transformă, de la grotescul poziției, la esteticul pur, prin subtilitățile grafice și picturale senzuale și diafane, care contrapun caracterul poetic descrierii sinuase. Tușe vibrate, impresia de imaterial, aspectul de sugestie, de schiță, haloul catifelat, ușor sanguin, monocrom, pun în valoare un demers pictural cu o liniatură armonioasă, în care tensiuni acumulate duc spre relevarea unor interogații din subconștient și a amprentei spirituale.

De departe, discursul coerent și reductiv, redus la esență, al obiectelor lui Andrei Florian contrabalansează echilibrul spre sacralitate. Economia formei și magia geometriei sacre ne cuceresc de la prima privire prin rezolvările stilistice, reușind o detașare a volumului de spațiu, o armonie care creează o senzație de levitație, de apariție transcendentală. Porțile și relicvarele sale, imagini arhaice ce fascinează prin frumuseți primordiale, sunt atingeri ale spațiului divin, conexiuni fulgurante cu acesta, relevări ale unor concentrații enorme în microreprezentări. Grafismele sale delicate parcă asigură traseul spre cunoaștere. Aerul care îmbracă forma și care pătrunde prin filigranatele semne compozite circulă liber, oferind privitorului senzația de iluminare profundă.

Starea de înălțare spirituală continuă prin contactul vizual cu poemele picturale ale lui Marius Dan Ghenescu, fascinante dedicații adresate, în mare parte, sonetelor lui Michelangelo Buonarroti, încadrate de artist sub tema Sentimente. Senzualitatea spațiului descris, poetica imaginii, fabuloasa întrupare a aerului ce îmbrățișează imaginea subordonând semnul grafic, uneori scrierea, cuvântul, delimitarea formei concrete – toate acestea construiesc un tărâm liric fabulos și încântător.

Vocea puternică și expresivă a lui Matei László răzbate impresionant, alăturând în contrapunct, pe simeze, echilibrul și tensiunea ce mocnește, prin implicarea tușei și a petei de culoare, în rezolvarea imprevizibilă a unor teme precum sesizarea frumosului efemer, imprevizibil în contextul lumii actuale, în care individul este strivit de neajunsuri și griji existențiale. Un excelent portretist, artistul face posibil ca, dincolo de exactitatea redării materialității, în picturile sale să răzbată sentimente și emoții, profunzimi ale suferinței, surprinse și descifrate în momente inopinate, în contextul unui stop-cadru rapid. Artistul reușește să transmită privitorului impresia de exactitate și prospețime, surprinzând realitatea asemeni unui jurnalist ce capturează, într-o privire de o secundă, tot haosul acestei lumi.

Pentru că este un concept de șase voci ce propun o armonie și tind spre echilibru, artistul ceramist Gavril Zmicală ne poartă dincolo de impresia ludică a momentului concret și efemer, spre o armonie a unei lumi metafizice, care nu este supusă transformărilor, ci se delimitează în imaginar. Personajele sale, minunat modelate, cu iz hieratic și simbolice, degajă frumusețe și sunt purtătoare de mari taine, de tâlcuri nebănuite, poate ezoterice. Pe capul sau fruntea lor, efemerul instabil al instalațiilor aparent puse la întâmplare, dar realizate cu o meticuloasă știință a echilibrului, devine ancestral. Contextul se amplifică, generând permanență, timpul devine static, iar frumusețea momentului atinge simțurile și transformă totul alchimic, în exaltare divină.

Aceștia sunt cei șase care compun SEXTET CONCEPT.